Cascada Cofu (Pisoiu, cu sh romanesc)

           Dupa cum spuneam, sambata, 9 iulie a fost ziua mea. Daaaa, frumoasa zi. Ca sa fiu de treaba si sa nu ma fac ca uit ca ziua mea pica in weekend, cu colegii de birou am sarbatorit-o asa cum se cuvine vineri, cu mult papa bun si un toooort mare:). Sambata, normal, trebuia sa ies la aer caci nu se poate ca de ziua mea sa stau in casa. Asa ca vineri noaptea am plecat la Reghin impreuna cu Coco (prietenul meu) si Tuddy (fratele meu), iar sambata dimineata sa pornim cu pasi siguri spre munte.

            In visele mele de om hoinar mi-as fi dorit foarte mult sa ajung prin munti ca Rodnei sau Calimani, caci aici chiar nu au ajuns bocancii mei pana acum. Dar cred ca mi-am ales visele cele mai imposibile, caci am crezut ca intr-o zi putem merge pana pe Pietrosu Calimani si sa ne si intoarcem in Reghin. Aaa... am uitat sa spun ca as fi vrut sa urcam de la Lunca Bradului (la 46 km de Reghin inspre Toplita) iar traseul de aici e de aproximativ 11 ore. Deci visand in continuare ca poate, poate, gasim o masina mai inalta ce sa ne ajute sa strabatem cei 16 km de drum forestier cu care incepea traseul dorit, m-am trezit ca era deja ora 13 si ca ar fi cazul sa alegem alt traseu sau sa stam cuminti ca era prea tarziu sa mai pornim pe trasee lungi de munte.

             Nu am luat in calcul dormitul la cort deoarece ne-am dorit sa participam si la Festivalul de Datini si Obiceiuri a Vaii Muresului, asa ca am ales sa facem un traseu de doar cateva ore pana la cascada Pisoiu, pe Valea Bistrei.

            Am pornit din Reghin, inspre Toplita, iar in Bistra Muresului (la 28 km de Reghin), am facut stanga pe Valea Bistrei. Zona e foarte frumoasa, iar drumul asfaltat pe bani europeni e foarte bun. Nu va lasati furati de peisaj, caci la un moment dat asfaltul se termina brusc si se continua cu un drum forestier bunicel, avand in vedere ca noi am putut trece cu masinuta noastra foarte joasa. Depinde cat aveti chef sa mergeti pe jos :)

La un moment dat drumul devine practicabil doar pentru masinile de teren, dupa cum puteti vedea si mai jos.

             Bineinteles, daca am mers in zona montana fara traseuri dificile (aka: lanturi) am luat-o si pe Sisi cu noi, catelusa noastra Ciobanesc Carpatin Romanesc. Cainele e bun pe munte caci te avertizeaza daca se apropie vreun animal din padure, iar la nevoie te poate apara. In plus, pentru ea e cea mai mare bucurie sa alerge libera in natura (asta dupa plimbarea de dimineata si mancare :) ).

Si bineinteles a avut grija sa nu rateze nici o balta ca sa se racoreasca.

                                                 

             De la cabana meteo, mergem tot inainte, pana la indicatorul catre Poiana Cofu, o bifurcatie a drumului inspre stanga. Pe aceasta portiune drumul nu mai este foarte mult practicabil cu o masina joasa asa ca am luat-o pe jos. Totusi am venit in natura nu ca sa stam in masina.

             Dupa vreo ora jumate de mers pe drumul noroios ne-am lovit nas in nas cu cascada :). Am fost foarte mirati ca am ajuns atat de repede. Izvorul-cascada Pisoiul, situat pe Cofu este un izbuc de fapt, ce iese din pamant de sub o radacina de copac.

                                     

          Cascada e superba. Pentru a ajunge la izvor, urcam pe o poteca prin stanga ei, iar in 5 minute apa izvoraste de sub bocancii nostri.

              Dupa ce ne-am pozat cu toti pe si pe langa cascada, am hotarat sa mergem mai departe pe traseu, pana in Poiana Cofului. Dupa inca vreo ora de mers, din pacate ne-am intalnit cu ce nu ne-am fi asteptat: o oaie sfasiata in mijlocul drumului. Ei, sincer acesta e cel mai prost semn pe care il poti vedea pe o poteca. Deci Mos Martin fu pe aici nu demult, caci animalul inca nu mirosea, iar detectivii Cosmin si Tuddy au stabilit ca totusi a fost dansul si nu haita de lupi (acestia isi impart prada si se indeparteaza unul de altul pentru a o savura si pentru a nu-si fura bucatica unul altuia). Asa ca am facut cale-ntoarsa si ne-am intors pe drumul ce am venit. In cateva minute le-am dat si eu dreptate caci am gasit locul in care Martinica si-a ascutit gherutele.

           Ultimul popas l-am facut din nou langa cascada pentru a admira peisajul si ne-am intors catre civilizatie la Festivalul de la Rastolita.

Uite asa ne cunoasteti si pe noi: Ioana, Cosmin (da, stim are multe apelative) si Tuddy in tricou rosu.